Locație: com. Dumbrăveni, jud. Vrancea
Cod LMI: VN-IV-m-B-06618
Alexandru Vlahuță s-a născut la 5 septembrie 1858 în satul Pleșești din fostul județ Tutova.
A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”).
În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.
În Casa Memorială și-a petrecut scriitorul câțiva ani din viață, până în 1916, an în care, obligat de înaintarea frontului, se refugiază cu o parte din agoniseală la Bârlad. În scurtul răstimp al șederii lui Vlahuță la Dragosloveni, mulți dintre cei mai mari scriitori români dintre cele două războaie mondiale au fost oaspeți de seamă ai acestei case. Aici a fost şi locul de întâlnire al celor trei prieteni: Caragiale, Delavrancea şi Vlahuţă. În camerele de la parter şi etaj s-a reconstituit atmosfera specifică epocii: mobilier, cărți din biblioteca proprie, reviste ale vremii, câteva obiecte ce au aparținut scriitorului
Clădirea este construită în stil arhitectonic românesc, cu cerdac și pridvor, al cărui arhitect a fost Alexandru Clavel, având în trei părți perspectiva renumitelor podgorii vrâncene.
