Locație: str. Gării, nr. 1, Focșani, Vrancea
Cod LMI: VN-II-m-B-06430
În 1951, prin înscrierea sa în rândul instituțiilor de stat, Muzeul Vrancei a devenit o instituție culturală al cărei rol, în cercetarea științifică, în depistarea și valorificarea expozițională a mărturiilor istorice, a crescut an de an, până la situarea sa în prim-planul instituțiilor culturale ale județului.
Segmentul expozițional afectat succesiunii epocilor preistorice, axat pe rezultatele cercetărilor și descoperirilor arheologice, îndeosebi ale acelora din așezările și necropolele de la Cândești, Coroteni, Mănăstioara, reconstituie evoluția materială și spirituală a comunităților umane preistorice de la Curbura Carpaților, cu precădere a aceleia din Epoca neolitică – Cultura Cucuteni, Epoca bronzului – Cultura Monteoru, Epoca fierului – Cultura geto-dacică. Mărturiile arheologice de la Bonțești, Bordești, Mănăstioara, Cândești și Clipicești (unelte, ceramică, podoabe, tezaure monetare) ilustrează sugestiv începuturile procesului de romanizare a populației autohtone, trăsăturile esențiale ale civilizației daco-romane.
Reprezentative pentru reconstituirea începutului Evului Mediu în acest spațiu geografic sunt obiectele din ceramică, uneltele și podoabele descoperite la Budești, Câmpineanca și Dragosloveni. Cercetările arheologice și documentare de la Bătinești, Cândești, Mera, Bordești și Focșani au înlesnit prezentarea Evului Mediu, dominat în Vrancea de organizarea administrativ-juridică a obștei sătești. Acestora li se adaugă mărturii ale desfășurării unor evenimente istorice, pe aceste meleaguri sub domniile lui Ștefan cel Mare și Sfânt și Ioan Vodă cel Viteaz, ale principalelor ocupații tradiționale, ale spiritualității medievale.
Clădirea Secției de Istorie, situată pe Bdul. Gării Nr.1 din Focșani, este monument istoric cod LMI VN-II-m-B-06430, fiind construită de o familie de târgoveți armeni. Realizată în stilul eclectic de la sfârșitul secolului al XIX- lea, această operă arhitecturală conferă o notă distinctă orașului. După 1945 clădirea a fost trecută în folosința județenei de partid a județului Putna, iar în 1951 clădirea a fost destinată înființării Muzeului de Istorie și Etnografie. Casa Alaci a suferit în timp o serie de lucrări de reparații, ca urmare a seismelor care au deteriorat-o grav. Reparațiile efectuate după 1989 au reusit să redea acestui imobil prestanța de început de secol XX.
În prezent, clădirea face obiectul proiectului ”Consolidare şi restaurare Secţie de istorie şi arheologie a Muzeului Vrancei – Casa Alaci”, finanţat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020, această investiţie urmărind protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural al județului.
