Locație: satul Faraoanele, comuna Vârteșcoiu, județul Vrancea
Cod LMI: VN-II-m-B-21191
”Duiliu Zamfirescu este important pentru literatura română, iar casa introduce actualul judeţ Vrancea în literatura română. Mama scriitorului era soră cu arhitectul Ion Mincu şi rudă de sânge cu Dimitrie Simionescu Râmniceanu, cel pe care Zamfirescu l-a caricaturizat în ‘Tănase Scatiu’ şi ‘Viaţa la ţară’. Scriitorul a trăit în perioada în care arendaşii deveneau boieri. Însuşi tatăl lui Duiliu Zamfirescu era un arendaş de pe moşia lui Plagiano de la Plaineşti, actualul Dumbrăveni. Iar scriitorul a fost martorul transformării României şi naşterii unei noi clase sociale. A crescut martor la momentul în care tatăl lui, arendaşul, cumpăra moşii şi moşioare şi devenea boier. Şi ca el, mulţi alţii. A văzut cum arendaşii parveneau şi, din mici amploiaţi pe moşia unui boier sau a unei mănăstiri, deveneau boieri cu stare. Mai târziu, l-a transformat pe Tănase Scatiu în prototipul parvenitismului din România”, a precizat dr. Romeo-Valentin Muscă, managerul Muzeului Vrancei.
„Din niciun document aflat la dispoziţie nu putem afla data construirii acestui edificiu, dar dovezi indirecte vom găsi nenumărate. Aşadar, când i-a decedat soţia în 1906, Duiliu Zamfirescu se afla deja mutat cu restul familiei în România, unde, cu siguranţă, cel puţin copiii au preferat, mai ales în vacanţe, să locuiască în frumosul conac din mijlocul podgoriei Faraoanelor. Aceasta ar fi prima informaţie după care putem bănui că această clădire exista deja la 1906, fiind edificată sigur în jurul anului 1900, încă de pe când marele nostru scriitor se gândea să înceteze cu diplomaţia şi străinătatea şi să se retragă, pentru cea mai mare parte a timpului, pe dealurile însorite ce mărgineau Valea Milcovului. După moartea Enrichetei, cei trei copii au crescut în cea mai mare parte a timpului la conacul de la Faraoanele, unde, din când în când, poposea şi sora lor vitregă, Idda Scifoni, pictoriţa, pentru care Duiliu Zamfirescu amenajase un atelier de pictură în casa amplasată între cele 100 de pogoane de vie”, a declarat, pentru AGERPRES, Florin Dîrdală, cercetător la Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale.
De-a lungul carierei sale, Duiliu Zamfirescu a ocupat diverse funcții: procuror, avocat, redactor, funcționar la Ministerul Afacerilor Străine, secretar de legație la Roma, secretar general la Ministerul Afacerilor Străine, reprezentant al României în Comisia Europeană a Dunării, cu grad de ministru plenipotențiar (anul 1909), ministru de externe în Guvernul Averescu (13 martie – 13 iunie 1920), comisar general al guvernului român în Basarabia (1918).
A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele din Ciclul Comăneștenilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări și Anna). Prin intermediul familiei Comăneșteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniților de teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea.
În Viața la țară este înfățișată clasa boierească prin câteva familii „care s-au strecurat prin negura fanariotă”. În acest roman, Comăneștenii sunt prea boieri, prea deținători ai tuturor însușirilor umane, față de o clasă nouă simbolizată în bețiva coană Profiră.
Tănase Scatiu prezintă un arendaș mojic, un parvenit obscur, brutal, fără scrupule, profitor ahtiat după avere, care reușește să obțină mâna Tincuței și averea grevată de datorii a boierului Dinu Murguleț.
În război este un roman al „regenerării”, al purificării neamului și conștiințelor. Boierii „de viță”, Comăneșteni și Milești, înfrățiți cu țăranii în același avânt, pornesc la luptă și-și varsă sângele pentru independența țării.
În Îndreptări, urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă, se căsătorește cu Porția, fiica preotului ardelean Moise Lupu, în scopul împrospătării vechiului sânge boieresc. Romanul este plin de artificiozități, de discursuri anoste și polemici interminabile, de teorii pedante.
Anna este cel de al cincilea si ultimul tom din Romanul Comanestenilor.